Copilului tău nu-i place să învețe?

Majoritatea copiilor au o repulsie mare față de învățat, care crește odată cu vârsta, în special când vine vorba de teme. Cauzele pot fi multiple: copilului nu îi place să i se spună ce să facă, are probleme cu autoritatea, nu îl atrage informația, nu îl atrage modul în care este prezentată informația, simte presiunea lui “a trebui”, nu înțelege de ce trebuie să își petreacă timpul altfel decât jucându-se, are asteptări prea mari de la el sau simte că ceilalți au asteptări din partea lui, nu vede rostul învațatului, se simte incapabil să asimileze informația, etc.

Este adevarat că nu toată informația prezentată este interesantă sau necesară pentru copii, aceasta poate fi plictisitoare sau chiar depășită, iar sistemul de evaluare creează o adevarată presiune asupra copiilor. Dar aici intervine talentul pedagogului și, totodată, al intermediarului, adică al părintelui. Secretul stă în modul în care prezentăm informația și în a-i da libertate copilului să iși exploreze interesele si pasiunile, fara sa se simta comparat cu altii sau presat de un sistem de notare.

Iată ce poți face, în calitate de părinte, pentru a-l motiva pe copil să învețe:

1. Combină distracția cu învățatul
Se știe că jocul este metoda cea mai potrivită de învățare pentru copii. Încearcă să îi prezinți copilului concepte noi cu ajutorul unor jocuri speciale sau creează-le chiar tu. Nu trebuie decât să îți folosești imaginația pentru a face din învățat o joacă. De exemplu, pune-i intrebări despre un subiect și stabilește niște reguli ale jocului. Poți încerca recompensarea prin diferite mijloace în funcție de vârsta copilului, dar cu măsură. O altă idee ar fi ca, în timp ce învață despre un subiect, să îi oferi ocazia să își dezvolte imaginația și creativitatea pentru a concepe un mic proiect: de exemplu, la fiecare răspuns corect va mai trage o liniuță sau va mai colora o bucățică dintr-un desen-surpriză. Astfel îi stârnești curiozitatea și îi menții interesul în procesul de învățare.


2. Fii tu însuți un exemplu
Este important să arăți interes și entuziasm pentru a învăța lucruri noi. Încearcă să îi vorbești despre ceva ce ai aflat recent și arată-te curios să afli mai multe despre acel subiect. Dacă va vedea că te interesezi și chiar îți place să faci acest lucru, se va simți și el atras să învețe lucruri noi și va percepe învățatul nu ca pe o povară, ci ca pe o plăcere.

3. Vorbește cu el despre ce a învățat la școală
Punându-i întrebări despre ce a învățat la școală, îl vei determina să își reamintească informația și, astfel, o va putea asimila și înțelege mai bine. Încurajează-l să își exprime părerile și trăirile cu privire la ceva ce a învățat, întreabă-l ce nu a înțeles, roagă-l să-ți explice un concept nou, iar dacă simte că nu a înțeles prea bine sau ar dori să afle mai multe, faceți împreună o cercetare pe google sau prin alte mijloace.


4. Încurajează-i pasiunile și interesele
Atunci când există pasiune pentru ceva, nu se pune problema să faci un lucru “pentru că așa trebuie”. Descoperă care sunt hobby-urile copilului și înscrie-l la activitățile extrașcolare care i se potrivesc și îl stimulează. Fiind motivat să facă acele lucruri, va înțelege că numai cu efort și perseverență poate obține succes și, cel mai important, satisfacție. Iar această regulă se aplică și în procesul de învățare la școală.


5. Arată entuziasm pentru fiecare reușită
Este foarte important să fii alături de copilul tău și să îi împărtășești emoțiile și trăirile. Mai ales când vine vorba de învățat. Eforturile pe care le depune trebuie apreciate și cum poți să îl răsplătești mai bine decât bucurându-te împreună cu el, arătându-i entuziasm și încurajându-l în munca sa. Pentru micile “victorii” de la școală poți folosi și recompense, cum ar fi o ieșire în natură, vizionarea unui film preferat, gătitul împreună și alte activități educative și stimulatoare pentru dezvoltarea sa, care îi fac plăcere.
Rolul oricărui părinte este să fie pilonul principal în educația copilului, indiferent sub ce formă se realizează aceasta, și să îl încurajeze să își urmeze pasiunile, oferindu-i libertate de alegere în drumul său. Dacă învățatul e resimțit ca o obligație, copilul nu va putea găsi cu adevarat sensul acestui proces natural, cu care ne întâlnim zi de zi, și îi va fi greu să își descopere propriul sens, în cele din urmă. De aceea, acordă-i libertatea de a alege și insuflă-i o dragoste sănătoasă pentru cunoaștere.

PIRAMIDE ECOLOGICE

Întrucât în cadrul unui ecosistem, are loc un permanent transfer de energie şi materie, legătura energetico-materială între diferitele populaţii ale unei biocenoze, în care unele dintre ele îndeplinesc rolul de producători, iar altele de consumatori, se numeşte lanţ trofic. Aşezând organismele în linie, în ordinea în care sunt mâncate unele de altele, se obţine un lanţ în care hrana circulă într-un singur sens.

  Denumirea de "lanţ trofic" sau "lanţ nutritiv" presupune existenţa unor verigi legate unele de altele. Astfel apare noţiunea de " verigă trofică", care reprezintă un individ din cadrul şirului alimentar. În lanţul trofic, specia reprezentată prin indivizii unei verigi trofice superioare se hrăneşte pe seama speciei ai căror indivizi ocupă o verigă inferioară.

În principiu se disting 3 tipuri de lanturi trofice:

·         lanțul prădătorilor (fitofag-carnivor) – se caracterizează prin faptul că talia organismelor crește de la verigile inferioare spre cele superioare.

·         lanțul saprofagelor – este alcătuit din organismele saprofage care consumă materialul vegetal sau animal mort: frunzele, animalele descompuse

·         lanțul paraziților – prezintă un număr redus de verigi, de obicei 2 sau 3: gazdă – parazit și, uneori, hiperparazit. Talia organismelor la un astfel de lanț scade de la gazdă spre parazit sau hiperparazit.

LANŢ TROFIC DE TIP: FRUNZE- AFIDE- BUBURUZA- PIŢIGOI- BUFNIŢĂ

 

LANŢ TROFIC MARIN DE TIP PRĂDĂTOR

Relaţiile trofice se mai exprimă prin piramide trofice, scări trofice, grafice trofice, etc.

Piramida trofică (eltoniană, ecologică) reprezintă o modalitate ştiinţifică de ilustrare a diferenţierii funcţionale, sub aspect trofic, într-o biocenoză. Metoda a fost  înfiinţată de zoologul britanic Charles Elton.

Cu alte cuvinte, piramida ecologică reprezintă relaţia numerică dintre nivelurile trofice succesive ale unei comunităţi.

Realizarea piramidei trofice are la bază observaţia că există o diferenţiere între organisme pe baza regimului de hrană. Mărimea fiecărui nivel se poate exprima nu numai  prin  numărul  de  indivizi,  ci  şi  prin  biomasa  sau  energia înglobată  în  aceasta,  rezultând  astfel  trei  tipuri  de  piramide: numerică, a biomaselor şi energetică. Pe măsură ce urcăm treptele piramidei, crește talia animalului, scade numărul de descendenți și crește durata de viață.

1.      Piramida numerelor esto o reprezentare grafică a numărului diferitelor organisme din

fiecare nivel trofic, a unui ecosistem la un moment dat. Numărul de indivizi din cadrul fiecărui nivel trofic depinde, de obicei, de numărul de indivizi din alt nivel trofic, cel precedent. De aceea reprezentarea grafică, sub formă de trepte (dreptunghiuri), a valorii numerice a indivizilor din nivelele trofice înlănțuite, începînd cu producătorii și terminînd cu consumatorii terțiari, capătă aspect de piramidă.

☺ Numărul organismelor fiecărui nivel trofic este reprezentat prin lungimea sau suprafaţa dreptunghiului. În general, avansând spre vârful piramidei, numărul organismelor scade, dar dimensiunea fiecărui individ creşte. Aşadar, nivelele inferioare- plantele şi apoi animalele mici- posedă un potenţial de înmulţire mai ridicat comparativ cu animalele mari , precum şi faptul că un animal mare consumă mai multe animale mici.

☺ Numerele pot fi enorme- 500.000 de plante pot susţine doar un singur carnivor mare- altfel reprezentarea grafică a piramidelor ar fi dificilă!

☺ În cazul lanțului parazitar, piramida numerelor este orientată invers, decît în cazul ierbivor-răpitor, dat fiind faptul că numărul indivizilor scade spre ultima verigă a lanțului. 

2.      Piramida biomaselor reprezintă biomasa (numărul de indivizi x greutatea fiecărui individ) fiecărui nivel trofic la un moment dat. Aceasta ar trebui să elimine inversia, problemele legate de scara de reprezentare, întâlnite la piramida numerelor.

Biomasa este exprimată cu unităţi de masă pe unitate de suprafaţă.

3.      Piramida energetică

1.      Soarele este sursa de energie care guvernează toate lanţurile trofice. Mai puţin de 1 % din energia eliberată de pe suprafaţa soarelui cade pe frunzele plantelor fotosintetizatoare.

2.      Producţia primară: plantele sunt capabile să fixeze aproximativ 5 %  din energia radiaţiilor solare ce cad asupra lor în energie chimică. Cea mai mare parte a luminii este reflectată sau nu are lungimea de undă adecvată pentru fotosinteză.

3.      Energia transferată la consumatorii primari este între 5 şi 10 %. Toată cealaltă energie se pierde în procesele metabolice ale plantei.Cea mai mare parte din corpul plantelor este nedigerabilă, de exemplu celuloza şi lignina. Consumatorii rareori mănâncă întreaga plantă- rădăcinile şi tulpinele rămân neatinse.

4.      Energia transferată consumatorilor secundari este între 10 şi 20 %.  Hrana animală are un conţinut energetic superior şi este mai uşor digerabilă.

5.      Organismele descompunătoare sunt fungi şi bacterii, care îşi obţin energia şi materia primă din resturile vegetale şi animale- în final, întregul conţinut energetic al acestor resturi va fi eliberat sub formă de căldură. O parte din energie poate fi stocată în combustibili fosili: cărbune, dacă descompunerea este incompletă.

 

☺ Lanţurile trofice sunt scurte deoarece:                                    

·         Lanţurile lungi necesită o enormă biomasă de producători răspândită pe o arie vastă.

·         Transferul energetic între niveluri este insuficient- În cazul de faţă, vulpea poate primi doar 10% x 10% x 5% din energia luminii ce cade pe producători.